Tu sa nu uiti...!

Romanule ce stai departe,

De țara-n care te-ai născut,

Sa te intorci, oricand se poate,

Acolo unde ai crescut.

Indiferent de-mprejurare,

Sa dai dovada ca ești cult,

Iubirea de parinți nu moare,

Ei te-au iubit la fel de mult.

Oriunde-ai fi in asta lume,

Să te intorci in sat cu dor,

Să iți vezi casa si parinții,

Astazi ei sunt, ca maine mor!

Botosani-30 septembrie 2014

Anii trec...

Când eram un pic mai tânăr,

M-am căsătorit c-o fata.

Nu eram eu prea bogat,

Şi nici fata prea bogată.

Mama fetei i-a dat zestre,

O căruţă cu doi boi.

Să putem face avere,

Să trăim mai bine, noi.

Boii au îmbătrânit,

Acum nu mai pot să tragă,

Însă fata mi-a rămas,

O soţie foarte dragă.

Peste noi trecut-au anii,

Deja avem părul nins,

Nu au importanţă banii,

Când puterile s-au stins.

Important, în asta lume,

Este să sadeşti un pom,

Să faci numai lucruri bune,

Să fii demn, si să fii om!

Botoşani 23.09.2014

Lui Eminescu...

A fost cândva Luceafăr blând

 Şi  s-a născut pe-acest Pământ,

În urmă cu foarte mulţi ani,

În centrul  vechi din Botoşani.

Trecut-a timpul de atunci,

Când se plimba prin văi şi lunci,

Cutreierând păduri şi sate,

Vorbind cu "păserile" toate.

Când se culca lângă izvor,

 El, apa ascultând uşor,

Scotea o foaie de hârtie

 Şi mai scria o poezie.

Sau o scrisoare ,sau nimica,

Visând cu dor de Veronica,

A fost sufleur chiar şi copist, 

A fost şi vesel ,dar şi trist.

A fost urât, dar şi iubit ,

Cât a trăit pân- a murit,

În viaţă, le-a avut pe toate

Şi ne-a lăsat ca după moarte,

Averea vastă literară,

Să o păstrăm ca pe-o comoară,

Să nu uităm poetul drag,

Născut  aici, pe-acest meleag.

Chiar dacă timpul nu ne lasă,

Necruţător el trece,

Poetul pururi va rămâne,

Nemuritor şi rece!

Botosani-7 iunie 2014

http://www.jurnalulliterar.ro/autori/Fanica-Bulgariu/225/82
http://www.versuri-si-creatii.ro/creatii/b/bulgariu-fanica-6zuzpnd/

Splendoarea Naturii

Acum ,când soarele apune

 şi norii pleacă de pe cer,

Apare luna dintre stele ,

frumoasă ca un giuvaer.

Ea pare mare –n întuneric,

Lucind semeţ la răsărit,

Întreaga noapte se va duce,

Spre viitorul asfinţit.

Concert dau greierii în iarbă,

Concert dau broaştele în iaz,

Mai urlă lupii în pădure,

Ciobanu-n stâna este treaz;

Îşi face planuri pentru mâine

 Să-şi scoată turma pe islaz,

Să-şi priponească calul sur,

Legat cu lanţul de grumaz.

În cuiburile încropite,

printre salcâmii din lizieră,

O ciocârlie doarme dus ,

Iar puii stau pe etajeră.

Cum se va face dimineaţă,

Ea va ieşi să-şi cânte trilul,

Bărbaţii vor pleca la muncă,

Mama-şi  va alăpta copilul.

Cosaşii îşi vor bate coasa

Şi vor pleca cântând la câmp,

Să dea o brazdă pe răcoare

Şi să manace sub un dâmb.

În iaz, sar peştii ca nebunii,

Fac valuri şi chiar tumbe mari,

Pe mal, cu undiţă la pândă,

Stă mică ceată de pescari.

În codrul des, din apropiere,

Un vânător îşi scoate puşca,

Nu-i vânt nici pic de adiere,,

Aproape se aude musca.

Două, trei gloanţe slobozise,

Se-aude-un zgomot înfundat,

Mai mult ca sigur,el ,ucise

Cam cel mai valoros vânat.

Ziua s-a dus ,e-aproape seara,

Acasă pleacă vanătorul,

O căprioară a-mpușcat ,

Iar mai târziu şi căpriorul.

                                                                                 Botoşani -16.01.2014