Lui Eminescu...

A fost cândva Luceafăr blând

 Şi  s-a născut pe-acest Pământ,

În urmă cu foarte mulţi ani,

În centrul  vechi din Botoşani.

Trecut-a timpul de atunci,

Când se plimba prin văi şi lunci,

Cutreierând păduri şi sate,

Vorbind cu "păserile" toate.

Când se culca lângă izvor,

 El, apa ascultând uşor,

Scotea o foaie de hârtie

 Şi mai scria o poezie.

Sau o scrisoare ,sau nimica,

Visând cu dor de Veronica,

A fost sufleur chiar şi copist, 

A fost şi vesel ,dar şi trist.

A fost urât, dar şi iubit ,

Cât a trăit pân- a murit,

În viaţă, le-a avut pe toate

Şi ne-a lăsat ca după moarte,

Averea vastă literară,

Să o păstrăm ca pe-o comoară,

Să nu uităm poetul drag,

Născut  aici, pe-acest meleag.

Chiar dacă timpul nu ne lasă,

Necruţător el trece,

Poetul pururi va rămâne,

Nemuritor şi rece!

Botosani-7 iunie 2014