Anii trec...

Când eram un pic mai tânăr,

M-am căsătorit c-o fata.

Nu eram eu prea bogat,

Şi nici fata prea bogată.

Mama fetei i-a dat zestre,

O căruţă cu doi boi.

Să putem face avere,

Să trăim mai bine, noi.

Boii au îmbătrânit,

Acum nu mai pot să tragă,

Însă fata mi-a rămas,

O soţie foarte dragă.

Peste noi trecut-au anii,

Deja avem părul nins,

Nu au importanţă banii,

Când puterile s-au stins.

Important, în asta lume,

Este să sadeşti un pom,

Să faci numai lucruri bune,

Să fii demn, si să fii om!

Botoşani 23.09.2014